sâmbătă, 29 august 2009
l`ecume des jours
"One person in the 60's fascinated me more that anybody I have ever known. This fascination I experienced was probably very close to a certain kind of love."
Andy Warhol
duminică, 2 august 2009
sunt cele mai bune zile primele?
eu cred ca da...
oricum o iei...
dance like it hurts
love like you need money
work when people are watching
s.a.
oricum o iei...
dance like it hurts
love like you need money
work when people are watching
s.a.
duminică, 5 iulie 2009
leapsa from scortisoara
Ce-aş fi fost, de aş fi fost…
o lună: forever autumn - OCTOMBRIE
o zi a săptămînii: toujours jeudi
o parte a zilei: dimineata devreme
o direcţie: diferita
o virtute: rabdarea
o personalitate istorică: eddie sedgwick
o planetă: Pluto
un film: The Dreamers
un lichid: turnesol
o piatră: granit
un tip de vreme: ploaie de vara
un instrument muzical: violoncel
o emoţie: scream
un sunet: miau
un element: aer
un cîntec: CSS- Art bitch sau poate Supergirl?
o carte: L'ecume de jours - Boris Vian
un scriitor: de drame
un personaj de ficţiune:medusa
un oraş: haotic
o aromă: picanta
o culoare: verde verde verde
un material: vaporos
un cuvînt: un necuvant
o parte a corpului: umeri
o expresie a feţei: joy
personaj de desene animate: Sailor Moon :))
formă geometrică: cub
număr: 10
un mijloc de transport: metrou
o haină:o rochie
o lună: forever autumn - OCTOMBRIE
o zi a săptămînii: toujours jeudi
o parte a zilei: dimineata devreme
o direcţie: diferita
o virtute: rabdarea
o personalitate istorică: eddie sedgwick
o planetă: Pluto
un film: The Dreamers
un lichid: turnesol
o piatră: granit
un tip de vreme: ploaie de vara
un instrument muzical: violoncel
o emoţie: scream
un sunet: miau
un element: aer
un cîntec: CSS- Art bitch sau poate Supergirl?
o carte: L'ecume de jours - Boris Vian
un scriitor: de drame
un personaj de ficţiune:medusa
un oraş: haotic
o aromă: picanta
o culoare: verde verde verde
un material: vaporos
un cuvînt: un necuvant
o parte a corpului: umeri
o expresie a feţei: joy
personaj de desene animate: Sailor Moon :))
formă geometrică: cub
număr: 10
un mijloc de transport: metrou
o haină:o rochie
sâmbătă, 27 iunie 2009
fragility of being
O zi umila de miercuri. Mananc pe ascuns prajituri interzise de matusa mea si privesc oameni de pe balconul unui oarecare etaj 8.
Un baiat cauta preocupat prin buncar, scormonind activ cu un bat lung. Are carucior si caine [ascultator]
O sticla cu un rest de apa in ea, bauta cu nesat.Aruncat. Mai departe...ceva zdrente nedorite. O fusta verde. Misto! Probam. Hmm...sta ciudat...mai bine nu. Lasand gluma la o parte, we keep digging for some treasure. Rien.
O fata cu dizabilitati motorii se opreste in fata unei masini a carei marca nu am reusit sa o reperez [you see...etaj 8...+0,75 la ochiul stang...ma rog]. Are tricicleta pentru oameni mari si telefon cu camera foto. Cand eram mai mica mi se parea foarte faina tricicleta aia. Acum e doar trista. Si tot cand eram mai mica, ferm eram convinsa ca fata aia e mai mult ca sigur baiat.
Mai tarziu am aflat ca se numea Iulia.
Iulia face ture in jurul masinii. Se opreste intr-un final in fata ei si se chinuie sa faca o poza la sigla misterioasa [mai pot spune ca automobilul era cremlucios]. Reuseste.
Mai face o tura cu un echilibru clatinat.
Baiatul cu carucior si caine se muta spre alt buncar cu mai multe sperante. Trece pe langa fata care incearca sa se dea jos de pe tricicleta.
Printre ei, misuna ritmic oameni banali si masini. oameni ca masini.
Mama Iuliei vine dupa ea. Se apropie furtuna. Ii face o poza cu masina fancy. Pe acelasi telefon. Meanhile, a fost descoperit buncarul norocos, plin de ziare cu stiri proaste si imagini multe.
Fata, tricileta si mama se pierd printre copacii blocului de vis-a-vis.
Cainele s-a plictisit si doarme. Cand ziarele se termina, baiatul, caruciorul si animalul dispar dupa aceeasi copaci ai aceluiasi bloc, inca sperand.
S-au obisnuit.
Ploaia evapora lumea pentru un timp.
Apoi, dupa o scurta vreme, rasar dintr-un colt 5 tineri plictisiti.
Doi sunt legati de o vesnicie aparenta.
Unul e cu mana in gips, altul cu mana in nas. Si cineva cu dungi.
Inca ploua.
Prajiturile s-au terminat.
Un baiat cauta preocupat prin buncar, scormonind activ cu un bat lung. Are carucior si caine [ascultator]
O sticla cu un rest de apa in ea, bauta cu nesat.Aruncat. Mai departe...ceva zdrente nedorite. O fusta verde. Misto! Probam. Hmm...sta ciudat...mai bine nu. Lasand gluma la o parte, we keep digging for some treasure. Rien.
O fata cu dizabilitati motorii se opreste in fata unei masini a carei marca nu am reusit sa o reperez [you see...etaj 8...+0,75 la ochiul stang...ma rog]. Are tricicleta pentru oameni mari si telefon cu camera foto. Cand eram mai mica mi se parea foarte faina tricicleta aia. Acum e doar trista. Si tot cand eram mai mica, ferm eram convinsa ca fata aia e mai mult ca sigur baiat.
Mai tarziu am aflat ca se numea Iulia.
Iulia face ture in jurul masinii. Se opreste intr-un final in fata ei si se chinuie sa faca o poza la sigla misterioasa [mai pot spune ca automobilul era cremlucios]. Reuseste.
Mai face o tura cu un echilibru clatinat.
Baiatul cu carucior si caine se muta spre alt buncar cu mai multe sperante. Trece pe langa fata care incearca sa se dea jos de pe tricicleta.
Printre ei, misuna ritmic oameni banali si masini. oameni ca masini.
Mama Iuliei vine dupa ea. Se apropie furtuna. Ii face o poza cu masina fancy. Pe acelasi telefon. Meanhile, a fost descoperit buncarul norocos, plin de ziare cu stiri proaste si imagini multe.
Fata, tricileta si mama se pierd printre copacii blocului de vis-a-vis.
Cainele s-a plictisit si doarme. Cand ziarele se termina, baiatul, caruciorul si animalul dispar dupa aceeasi copaci ai aceluiasi bloc, inca sperand.
S-au obisnuit.
Ploaia evapora lumea pentru un timp.
Apoi, dupa o scurta vreme, rasar dintr-un colt 5 tineri plictisiti.
Doi sunt legati de o vesnicie aparenta.
Unul e cu mana in gips, altul cu mana in nas. Si cineva cu dungi.
Inca ploua.
Prajiturile s-au terminat.
duminică, 16 noiembrie 2008
miercuri, 19 decembrie 2007
vineri, 14 decembrie 2007
remember me?
Ieri am gasit cartea galbena de la tine...si ma intrebam daca mai tii minte dimineata aia de august din gara...cum aveam nisip in papuci si nu aveam nevoie de soare....cat de nebuni eram...cum gadilam arici si cum nu aveam niciun plan pentru zilele care urmau...cum plangeam si tu, si eu...si apoi radeam prosteste de lucrurile care au devenit din nou cum erau...iti mai amintesti vocea mea?
iti amintesti de mine?
eu da...cel putin azi...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)